Trei Fețe Ale Dorinței: Povestiri Erotice: Cărți Erotice Pentru Femei

By Livia Storm

Există momente în care o femeie încetează să mai trăiască pentru ceilalți și începe, în sfârșit, să se caute pe sine.

Într-un oraș fără nume, în camere unde lumina e mereu prea caldă sau prea rece, trei femei descoperă același adevăr sub forme diferite: dorința nu cere permisiune. Ea se strecoară, arde, rupe tăceri și rescrie destine.

Uneori, dorința e un refugiu. Alteori, o armă.
Poate fi mângâiere, poate fi păcat, dar niciodată nu pleacă fără urme.

"Trei Fețe ale Dorinței" nu vorbește despre iubirea ideală, ci despre cea reală - fragilă, interzisă, inevitabilă.
Trei femei. Trei povești.
Un singur fir invizibil le leagă: clipa în care aleg să nu se mai ascundă.

Nimic nu e spus pe deplin. Nimic nu e sigur.
Doar o întrebare rămâne suspendată între pagini: cât de departe ai merge ca să te simți, din nou, vie?

• Language: Română
• Publisher: Nocturne Books
• Release date: Oct 10, 2025
• ISBN: 9798232243692

Book preview

Ana Și Radu:

Povestea Unui Singur Client

Capitolul 1

Blocul vechi scârțâia la fiecare adiere a vântului. Pereții erau pătați de umezeală, iar pe coridor becul pâlpâia, lăsând umbre lungi și strâmbe. În apartamentul de două camere, viața se strângea între mobilă veche, facturi împrăștiate și frigul care intra prin geamurile crăpate.

Ana stătea pe marginea patului, cu coatele sprijinite de genunchi și cu fața îngropată în palme. Avea doar douăzeci și doi de ani, dar în privirea ei se adunaseră ani de griji și de nopți nedormite. Părul lung, castaniu, îi cădea dezordonat peste umeri, iar ochii îi erau roșii de oboseală.

Din camera alăturată se auzea tusea mamei. Era grea, apăsată, ca și cum fiecare respirație îi zgâria plămânii. Ana știa că medicamentele aproape se terminaseră. Se uită spre ușa întredeschisă: mama stătea culcată, cu o pătură subțire trasă până la bărbie, adormită pe jumătate, dar neliniștită chiar și în somn.

La biroul mic, sora ei, Maria, își făcea temele la lumina unui bec chior. Avea doar doisprezece ani și încă păstra inocența unei vârste la care grijile nu ar fi trebuit să existe. Dar Ana îi citea pe chip îngrijorarea: știa prea bine că sora ei simțea lipsurile.

Pe masă erau câteva farfurii goale, iar frigiderul bâzâia aproape inutil. Doar câteva resturi - o bucată de brânză, un borcan cu murături și câteva ouă.

Ana își mușcă buza. Salariul de la magazinul alimentar abia dacă le acoperea chiria și lumina. Restul era mereu un gol care creștea.

Telefonul vibra pe noptiera mică. Un mesaj scurt, rece:

„Am un client pentru tine. 200 euro. Diseară, 22:00. Centru."

Ana simți cum i se strânge stomacul. Se ridică și se apropie de oglinda crăpată. Chipul ei îi părea străin - frumos, dar obosit. Buzele pline, ochii adânci, pielea încă tânără. Se întreba dacă asta era singura ei „avere", singurul drum pe care îl putea vinde.

Își aminti de medicamentele mamei, de caietele surorii, de datoriile de la farmacie. Își aminti de vorbele mamei, cândva: „Tu meriți mai mult, Ana. Tu o să ai o viață frumoasă."

Își strânse pumnii.

„Doar o dată, își spuse în gând. „Doar o dată, ca să ieșim la liman. După aceea mă opresc.

Dar, în adâncul sufletului, știa că promisiunea asta era fragilă. Că odată ce va păși pe drumul ăsta, nu va mai fi cale de întoarcere.

Ploaia bătea în geam, ca și cum ar fi vrut să o avertizeze. Și totuși, în liniștea apăsătoare a apartamentului, hotărârea se înrădăcina încet, inevitabil.

Capitolul 2

Orașul părea că respiră altfel noaptea. Lumina galbenă