Ecouri Interzise:Trei Povești Despre Dorință, Libertate Și Adevărul De Sub Piele: Cărți Erotice În Română

By Livia Storm

Trei nopți. Trei femei. Un singur ecou care nu le mai dă voie să rămână cele de-ieri.
La malul mării, unde valurile șoptesc secrete, o femeie descoperă cât de mult poate să ardă dorinţa când tăcerea e adâncă.
Într-un cămin al responsabilităţii și al căsniciei fără scântei, o soție învaţă că asumarea propriului trup poate fi începutul unei renașteri.
În sala de curs, în lumina studenţiei și a nopţilor neliniştite, o tânără realizează că unele alegeri nu sunt doar despre iubire - ci despre libertatea de a te recunoaște, complet.

Ecouri Interzise te invită să asculţi ce spune trupul tău, nu doar mintea. Să simţi dorințele nespuse, să retrăieşti fiecare atingere ca pe o revelaţie. Fără masca perfecțiunii, fără limite care te definesc; doar dorință, adevăr și pasiune pură.

• Language: Română
• Publisher: Nocturne Books
• Release date: Oct 8, 2025
• ISBN: 9798232490522

Book preview

Noaptea Cu Trei Ecouri

Capitolul 1

Îi spusese scurt, aproape absent, că are întâlniri importante de rezolvat și că o va ajunge la mare după câteva zile. Vocea lui nu trăda niciun regret, nici măcar o urmă de dorință de a fi alături de ea. Era o simplă informare, așa cum îți anunți un coleg că întârzii la birou. Ea zâmbise ușor, mecanic, și dăduse din cap. Învățase de mult să nu mai ceară explicații.

Aeroportul era aglomerat, dar ea se simțea ciudat de ușoară. Cu bagajul mic tras după ea și cu biletul strâns între degete, avea senzația că evadează, că scapă dintr-un cerc închis. Avionul o ridică repede deasupra orașului și, în timp ce lumina se juca pe nori, ea își dădu seama că nu mai simțise de mult acea eliberare. O vacanță ar fi trebuit să fie un prilej de apropiere, dar pentru ei devenise doar o bifă în calendar.

Hotelul de pe malul mării o întâmpină cu liniștea lui ordonată. Recepția mirosea a lemn lustruit și a flori uscate, iar liftul urca lent, ca și cum ar fi vrut să o pregătească pentru întâlnirea cu propria singurătate. Când deschise ușa camerei, fu întâmpinată de lumina blândă a după-amiezii și de balconul care se deschidea larg spre mare.

Își lăsă bagajul lângă pat și își scoase pantofii. Podeaua rece îi alina tălpile, iar briza sărată îi învăluia pielea. Își trecu mâna prin păr și se lăsă câteva clipe în fața ferestrei, privind cum valurile se izbeau ritmic de țărm. În zgomotul lor era ceva liniștitor, dar și crud. O bătaie de inimă străină, un memento al timpului care trece fără să aștepte pe nimeni.

Își lăsă umerii goi, dezbrăcându-se încet de bluza subțire. Mirosul sărat pătrundea adânc în plămâni, iar trupul i se relaxa sub atingerea aerului marin. Balconul o chema. Ieși, lăsând picioarele să atingă gresia caldă, și privi întinderea albastră. Simțea că în fața acelei mări nesfârșite putea să uite de toate: de telefoanele lui mereu ocupate, de serile în care ea adormea singură, de acele dimineți reci în care micul dejun era o formalitate și nu un gest de iubire.

Seara coborî pe plajă. Nisipul îi aluneca printre degete, iar valurile îi atingeau gleznele ca niște săruturi grăbite. Se opri, închise ochii și lăsă vântul să-i ridice părul. Era pentru prima dată, după mult timp, când se simțea cu adevărat femeie - nu soție, nu umbră, ci doar ea însăși.

Își aduse aminte de începuturile lor: cum îi tremura trupul la prima atingere, cum un simplu sărut îi aprindea pielea. Acum, totul părea un ritual uitat. Între ei rămăsese doar un pact de conviețuire, un schimb de politețuri și absențe. Și totuși, în adâncul ei, dorința nu murise. Se simțea ca jarul acoperit de cenușă, gata să izbucnească dacă cineva ar fi avut curajul să sufle peste el.

Întoarsă în cameră, aprinse o lampă mică. Lumina caldă îi învălui trupul și oglinda de pe perete îi reflectă chipul. Își privi obrajii, gura, umerii goi. Era aceeași femeie, dar cu o nuanță de tristețe pe care n-o mai putea ascunde.