Vreau: Fantasmele erotice ale femeilor din secolul XXI

By Gillian Anderson

Vreau dezvăluie ce înțeleg femeile prin sex când au libertatea de a fi pe deplin ele însele.

Am un secret pe care nu l-am mărturisit nimănui niciodată – dacă mă întâlnești pe stradă, în metrou sau când îmi fac cumpărăturile la supermarket, poți să pariezi că tocmai îmi creez în minte o fantezie sexuală detaliată și toridă. Ai crede că îmi validez permisul de călătorie, că aștept culoarea verde la semafor sau că aleg fructe și legume, dar în mintea mea…

Ce-ți dorești când nimeni nu te privește? Cu cine ai fantezii când luminile sunt stinse? Când te gândești la sex, ce vrei cu adevărat?

Când vorbim despre sex, vorbim despre feminitate și maternitate, infidelitate și exploatare, consimțământ și respect, corectitudine și egalitarism, dragoste și ură, plăcere și durere. Și totuși mulți dintre noi nu vorbesc deloc despre asta.

În această carte revoluționară, Gillian Anderson adună și prezintă fantasmele sexuale anonime a sute de femei din toată lumea (împreună cu propria ei fantezie anonimă).

Destăinuirile sunt extraordinare: pline de dorință, teamă, intimitate, rușine, satisfacție și, în cele din urmă, eliberare.

De la fantezii cu o persoană inaccesibilă la evocarea unei scene cu mai mulți parteneri, de la sex blând și tandru la sex pasional și ludic, de la femei care nu au făcut sex niciodată la femei care au făcut mai mult sex decât își pot aminti, aceste scrisori oferă o fereastră către cea mai secretă parte a minții noastre.

Gillian Anderson este actriță de film, televiziune și teatru, producătoare și regizoare, recompensată cu multe distincții. Printre acestea se numără două premii Primetime Emmy, două premii Golden Globe, trei premii Screen Actors Guild și un premiu Evening Standard Theatre. Pe lângă activitatea sa artistică, Gillian este recunoscută la nivel global ca fiind o activistă respectată și susținătoare a numeroase cauze caritabile. A scris, împreună cu Jennifer Nadel, bestsellerul Sunday Times intitulat We: A Manifesto for Women Everywhere (Noi: un manifest al femeilor de pretutindeni), iar în 2023 a fondat brandul de băuturi pentru o stare de bine G Spot, care încurajează femeile să-și îmbrățișeze puterea unică. În 2016 Gillian Anderson a primit titlul onorific OBE (Order of British Empire, Ordinul Imperiului Britanic) pentru contribuțiile sale în domeniul teatrului. Locuiește la Londra, împreună cu cei trei copii ai săi.

• Language: Română
• Publisher: Editura Trei
• Release date: Jun 5, 2025
• ISBN: 9786064027610

Book preview

Legendă

Am solicitat fiecărei participante anumite detalii despre ele și am inclus răspunsurile la finalul fiecărei scrisori. Unele participante nu au răspuns la toate întrebările, iar în aceste cazuri apare NA de la not available, fără date disponibile.

Grup etnic și naționalitate

Religie

Venit anual

Orientare sexuală

Stare civilă

Copii

Introducere

Eu abia împlinisem cinci ani în 1973 când cartea, devenită deja cult, a romancierei Nancy Friday My Secret Garden: Women’s Sexual Fantasies [tradusă în limba română de Ruxandra Comșa cu titlul Fantas­mele erotice ale femeilor, Trei, 2008], a ajuns pe rafturile librăriilor și în poșetele femeilor din SUA; aveam doar șapte ani când a ajuns la femeile engleze din clasa de mijloc. Fantasmele erotice ale femeilor era dovada că femeile aveau o viață erotică lăuntrică la fel de bogată și diversă ca bărbații. În sfârșit, iată o carte în care femei obișnuite, tinere și în vârstă — „tu, eu și vecina noastră de alături" — vorbeau onest despre excitare, masturbare, fantezii și dorințe sexuale. În mințile lor, nimic nu era interzis.

Ceea ce dezvăluia cartea lui Friday era faptul că, pentru unele dintre noi, sexul de care avem parte în imaginația noastră poate fi mai stimulant decât aspectele fizice ale oricărei acuplări, indiferent cât de pasională ar fi. Neconstrânse de normele sociale impuse, de propria conștiință sau, poate, de teama de a ne face partenerii să se simtă incomod, în imaginația noastră ne putem răsfăța cu cele mai adânci și mai transgresive dorințe. La început, cartea a fost provocatoare, chiar revoluționară, apoi a devenit o lectură obligatorie, un bestseller internațional cu milioane de exemplare vândute.

Nu știu dacă mama mea, care lucra ca analist de sisteme, avea vreun exemplar al cărții lui Friday. Cu siguranță casa noastră nu era vreun loc puritan, în care astfel de lecturi să fi fost privite cu dezaprobare — dar, oricât de liberală a fost copilăria mea, nu era genul de carte pe care mama să fi lăsat-o deschisă pe măsuța de cafea. Odată, când eram adolescentă, am găsit în casa vecinilor noștri un exemplar al cărții Povestea lui O, infamul roman erotic al lui Anne Desclos, ascuns în spatele unei perne de canapea, și evident că am răsfoit câteva pagini. Și, când eram mult mai mică, îmi amintesc că am intrat din întâmplare într-un living unde cineva lăsase televizorul pornit și am rămas paralizată de fascinație privind cuplul de pe ecran angrenat în niște activități destul de caste, dar în mod evident ilicite. Încă îmi amintesc obrajii înfierbântați, inima luând-o la galop și rușinea intensă care m-a cuprins.

Am citit prima dată Fantasmele erotice ale femeilor când mă pregăteam să joc rolul terapeutei specializate în probleme sexuale, Dr. Jean Milburn, în serialul TV Sex Education (Educație sexuală). Scrisorile și interviurile din acea carte erau incredibil de intime și extrem de viscerale. Onestitatea lor nefiltrată și dureroasă m-a cutremurat. Nu erau finisate și nici nu aveau pretenții literare; păreau să vină direct din miezul misterios al celor mai profunde dorințe ale femeilor. Imaginația umană are puține limite, iar dorințele și fanteziile noastre sexuale nu fac excepție, deși sunt încă tratate ca un subiect tabu. Friday a conceput cartea ca răspuns la obiecția formulată de un editor bărbat cu privire la o fantezie erotică dintr-unul dintre romanele ei, un răspuns considerat atât de periculos, încât a fost interzis în Irlanda. În egală măsură, plasarea în prim-plan a fanteziilor femeilor a iscat întrebări controversate — oare își doreau femeile să transforme aceste închipuiri în realitate? Ce însemna să ai o fantezie neobișnuită, interzisă sau chiar ilegală? Ce ne-ar putea spune asta despre rolurile de gen standard, care le-au fost impuse femeilor?

S-au schimbat atât de multe în relațiile noastre sociale și sexuale în cei cincizeci de ani care au trecut de la prima publicare a cărții Fantasmele erotice ale femeilor. Oare s-au schimbat și cele mai profunde dorințe lăuntrice ale femeilor? Sunt o femeie, cu propria mea viață sexuală și propriile mele fantezii, și eram curioasă să aflu în ce fel fanteziile unui grup format din diverse femei erau asemănătoare sau diferite de ale mele.

Cartea pe care o ții în mâini s-a născut în urma unei invitații formulate femeilor din întreaga lume. „Dragă Gillian" a fost un apel adresat femeilor pentru a-și împărtăși fanteziile sexuale, gândurile și sentimentele pe care multe dintre noi le avem în minte, dar pe care le verbalizăm atât de rar. O șansă de a aduna laolaltă vocile femeilor din întreaga lume într-o nouă carte a fanteziilor, pentru o nouă generație. Editorii mei au creat un portal unde scrisorile puteau fi trimise anonim. Și am așteptat… Aveam atât de multe întrebări: oare femeile vor găsi ceva interesant sau erotic în propunerea noastră de a-și așterne pe hârtie și a-și împărtăși gândurile intime cu restul lumii? De fapt, ce s-ar schimba atunci când transformăm ceea ce este, prin natura sa, privat în ceva public? Cum vor răspunde oamenii? La încheierea termenului de predare a scrisorilor, acestea însumau 800 000 de cuvinte — primisem suficient material pentru cel puțin opt volume. Era limpede că exista o nevoie.

Apelul formulat pentru trimiterea scrisorilor a declanșat un val de mărturisiri directe, sincere, sfâșietoare, amuzante și, uneori, de-a dreptul licențioase, care au scos la lumină fantezii la fel de intense și de diverse precum autoarele lor. Scrisori de la femei care nu și-au mai exprimat niciodată în fața cuiva — nici cu voce tare, nici în scris — secretele lor sexuale, cu excepția unor frânturi dezvăluite accidental, la un pahar, cu o prietenă apropiată sau, în toiul pasiunii, cu un partener. Era evident că participarea la „Dragă Gillian" a fost pentru ele un proces în egală măsură eliberator și ilicit. Erau scrisori de la adolescente care încă nu avuseseră prima lor experiență sexuală; de la femei singure prinse în ciclul nesfârșit al combinațiilor online și al aventurilor de o noapte; de la femei epuizate, cu copii mici; de la femei căsătorite sau aflate în relații de lungă durată, frustrate de rutina de zi cu zi; femei transgender și persoane care se identifică drept nonbinare; și femei în vârstă de 60 sau 70 de ani, care descoperă că există încă multe de explorat în viața sexuală post-menopauză. Erau scrisori de la femei din toată lumea — din Columbia până în China, din Irlanda până în Islanda, din Lituania până în Libia, din Noua Zeelandă până în Nigeria, din România până în Rusia. Scrisori de la femei pansexuale, bisexuale, asexuale, aromantice, lesbiene, heterosexuale și queer.

Ca societate, avem obiceiul de a încadra femeile în diferite categorii, limitându-le și restrângându-le identitățile și rolurile — partenera sexuală seducătoare, mama grijulie, femeia inteligentă de carieră. Cu toate acestea, fanteziile demonstrează că nicio femeie nu are o singură identitate. Am vrut să contest aceste categorisiri în care femeile sunt forțate să se încadreze; și totuși! O carte trebuie să aibă structură și organizare! Acest lucru a făcut ca procesul de realizare a cărții să fie în egală măsură provocator și fascinant: am găsit o plăcere imensă în procesul de alăturare a scrisorilor, creând un sistem și observând cum cartea prinde formă într-un ritm aparte care, pe alocuri, părea poetic. Textele primite m-au făcut, de asemenea, să reflectez asupra propriei identități: etichetele de actriță, mamă, parteneră, activistă, femeie americano-britanică. Și astfel, având acest lucru în minte și respectând natura acestui proiect, mi-am trimis și eu propria scrisoare pentru carte. Eram curioasă să văd cum s-ar încadra; s-ar integra natural și — deși nu vom ști niciodată! — ar corespunde oare așteptărilor și presupunerilor oamenilor cu privire la mine?

Pentru mine, sexul nu a fost niciodată un concept static, ci mai degrabă ceva care se adaptează și se schimbă pe măsură ce cresc și mă transform cu fiecare nouă etapă a vieții. O parte importantă din acest proces a fost întotdeauna legată de gândire și de sentimente, nu doar de acțiune. Ca actriță, există o permisiune inerentă în miezul meseriei mele de a mă abandona unei realități alternative, ceea ce este chiar definiția fanteziei. Femeile pe care le întruchipez, ale căror lumi le explorez au, de asemenea, vieți interioare, dorințe și fantezii care sunt esențiale pentru a înțelege ce le motivează. Și o bună parte dintre ele m-a învățat despre sex și sexualitate.

Când am citit pentru prima dată Fantasmele erotice ale femeilor, ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost sentimentul copleșitor de rușine resimțit de femei. Pentru femeile din 1973, recunoașterea dorințelor lor sexuale lăuntrice — față de ele însele, ca să nu mai vorbim de alții — era însoțită de o jenă profundă. Sigur că m-am întrebat — oare lucrurile stau altfel în secolul douăzeci și unu? Având în vedere vizibilitatea tot mai mare a comunităților LGBTQIA+, industria porno de miliarde de dolari și serialele dramatice de televiziune precum Sex Education (Educație sexuală), Euphoria (Euforia) și Normal People (Oameni normali), care atrag zeci de milioane de spectatori, ai putea crede că aceste gânduri și conversații fac parte zilnic din viața femeilor, nu-i așa? Ei bine, nu chiar.

Am fost surprinsă să descopăr că un număr mare de femei din zilele noastre continuă să își păstreze fanteziile doar pentru ele. Multe dintre cele care mi-au scris sunt femei cu voci puternice, mândre și sigure pe ele, care își asumă și se bucură de puterea lor sexuală, dar la fel de multe și-au exprimat sentimentele de rușine și vinovăție pe care le resimt în căutarea confortului și satisfacției sexuale. După cum scrie una dintre autoarele scrisorilor: „De multe ori mă întreb de unde vine rușinea legată de dorințele mele. Oare și ceilalți se simt rușinați și pretind că nu sunt? Pentru multe femei, fanteziile sexuale nu au cum să fie altceva decât un secret bine ascuns. Să citesc despre experienţele trăite direct de cele care se află în țări unde normele sociale — sau, în unele cazuri, legea — exclud posibilitatea de a avea altceva în afară de o relație heterosexuală și sex doar în cadrul căsătoriei, a fost ca și cum m-aș fi dezmeticit. Dar chiar și colaboratoarele din societăți așa-zis liberale scriu despre „rușine, „jenă sau „vinovăție, despre frica sau reticența lor de a vorbi cu un partener despre ceea ce gândesc cu adevărat atunci când fac sex cu acesta sau, adesea, când se masturbează singure.

Dar, și acest „dar" este unul foarte important, nu sunt o expertă și nu am calificări profesionale în acest domeniu. Sunt actriță de meserie și prin urmare nu voi face o analiză a acestor scrisori și nici nu le voi interpreta. Rolul meu este să vi le prezint așa cum sunt, pentru ca voi să le savurați fără niciun filtru. Am fost mereu intrigată de fanteziile sexuale și îmi văd rolul în această carte ca pe cel al unui curator, care adună și ghidează aceste voci diverse și uimitoare, aranjându-le sub forma unei cărți. A fost o călătorie incredibilă și extrem de satisfăcătoare să văd cât de diferite suntem, dar și cât de universal de asemănătoare. Această carte este o platformă pentru vocile femeilor, care ne permite, în deplin anonimat, nu doar să împărtășim ce avem de împărtășit cu restul lumii, ci, paradoxal, să fim văzute și auzite. Vreau să înlătur tabuul legat de fantezii și să aduc în locul lui bucuria și entuziasmul, cu speranța că această carte, aceste scrisori, prin dezvăluire, reprezentare și identificare, vor putea fi inspiraționale.

Lectura scrisorilor mi-a oferit mult mai mult decât o simplă incursiune în imaginarul lumilor sexuale ale femeilor; mi-a permis, în egală măsură, să înțeleg circumstanțele în care apar fanteziile. Pentru multe femei, fanteziile îndeplinesc un rol vital ca mijloc de evadare, un refugiu în fața presiunilor și cerințelor muncii și ale maternității, în fața monotoniei vieții de zi cu zi. După cum explică una dintre colaboratoare, fanteziile sexuale i-au oferit mult timp alinare într-o căsnicie marcată de singurătate: „Aș fi făcut sex și de două ori pe zi dacă aș fi putut, în timp ce el ar fi trăit fericit fără asta. Adeseori mă făcea să mă simt rușinată că îmi doream sex, că îl doream prea mult și că dădeam glas poftelor mele. Fanteziile mele au devenit de atunci însoțitorii mei. Multe dintre ele aveau ca temă posibilitatea de a fi complet liberă, spontană și sălbatică. Poate că este tulburător faptul că această scrisoare pare să fi fost adresată în urmă cu cincizeci de ani către Nancy Friday — însă în unele aspecte ale vieții femeilor nimic nu s-a schimbat. Pentru unele femei, fanteziile sexuale pot fi un colac de salvare. După cum scrie o altă autoare: „Simt că fanteziile îmi hrănesc voința de a trăi. Pentru altele, fanteziile sunt un stimulent pentru a le spori excitația și reprezintă o completare, nu un substitut, pentru o viață sexuală aven­turoasă.

Ceea ce face ca toate aceste proiecții ale fanteziilor sexuale intenționate să fie atât de puternice este faptul că noi suntem autoarele poveștilor. Avem puterea de a controla acțiunea, cine face ce, cui și cum, până la ultimul detaliu elaborat, sublim, erotic. Putem alege să facem orice dorim, cu oricine dorim, cu oricâți oameni dorim, oricând dorim — fără teamă, fără consecințe, libere de prejudecățile sociale. Cred că asta este esențial: fantezia ne poate ajuta să ne clarificăm dorințele și nevoile. Ne poate da libertatea de a ne explora pe noi înșine, de a experimenta cu lucrurile care ne excită și cu poftele noastre, fără riscul de a fi răniți sau criticați. Fantezia este un spațiu sigur; nu este neapărat ceea ce ne dorim să fie real. Și esențial este că, într-o fantezie, nu avem nevoie de permisiunea nimănui în afară de a noastră: o fantezie este un act deliberat și, de obicei, complet privat, care ține de propria memorie și imaginație.

De fapt, uneori, acolo unde realitatea eșuează, fantezia intră în acțiune. În multe dintre scrisori, satisfacția și excitația autoarei sunt legate de cât de sexy se percepe pe ea însăși sau de grijile pe care și le face în legătură cu felul în care este percepută. Unele femei scriu că nu sunt în stare să se includă pe ele, așa cum sunt, în propriile fantezii — își imaginează că sunt bărbatul din centrul acțiunii sau o femeie necunoscută, sau o versiune perfectă a lor, „mai tânără și cu sâni mai obraznici. Aceste fantezii sexuale idealizate reprezintă, în mod evident, o metodă netoxică de evadare din sfera autocriticii, a disconfortului, a anxietăților legate de corp și performanță. Ne putem relaxa, putem fi cea mai bună, cea mai sexy, cea mai atrăgătoare variantă a noastră și putem să încetăm să ne mai facem griji cu privire la corpul „perfect, surplusul de greutate post-partum și venele varicoase. Așa cum spune și această femeie: „Întâmpin greutăți serioase atunci când navighez între ceea ce mă excită cu adevărat versus cum cred că ar trebui să mă port. Cred că în topul fanteziilor mele se află aceea în care sunt făcută să simt că sunt pur și simplu dorită nebunește. Și nu pentru că expun un corp dezbrăcat, ci pentru că acolo sunt eu și corpul meu".

Deci despre ce fantazăm și de ce? Ei bine, după cum o să vezi, fanteziile sexuale pe care le-am primit sunt la fel de savuros de diverse ca femeile care le-au scris. Influența ficțiunii erotice, cum e spre exemplu cartea lui E.L. James, Cincizeci de umbre ale lui Grey (2011), asupra celor mai profunde dorințe ale tale este clară și vizibilă și reprezintă un alt factor care diferențiază această carte de Fantasmele erotice ale femeilor, arătând semne ale unei societăți deja familiarizate cu un vocabular erotic mai variat. Există fantezii BDSM¹ între adulți care consimt atât roluri de dominatori, cât și de supuși, și alte fantezii care țin de schimbarea acestor roluri între parteneri. Fantezii care implică legarea cu funii a unuia dintre parteneri și pălmuiri, palete și bice, ochi legați și cătușe, sufocarea și controlul, dopuri anale, dildouri și vibratoare de toate formele și mărimile posibile. Interesant este că multe dintre scrisorile în care sunt descrise fantezii despre a fi dominată și despre cedarea controlului vin de la femei care au în spate cariere ce implică mari responsabilități și poziții de putere și care sunt, în același timp, responsabile în mare parte pentru menținerea bunăstării casei și familiei lor. În egală măsură, mi s-a părut fascinant faptul că unele femei au fantezii în care ele au rolul de „hucow², un termen nou pentru mine (de la „human cow, un joc de rol în care te lași mulsă). Multe dintre ele au descris fantezii în care făceau sex neprotejat și în care elementul-cheie era dorința de a experimenta senzația produsă de bărbat atunci când ejaculează în ele. Asta marchează cu siguranță un clivaj generațional — pentru generația post-SIDA, sexul protejat este norma. Aceste generații succesive au ajuns la maturitate în plină agonie produsă de revoluția tehnologică și digitală, revoluție care s-a manifestat evident și în viețile noastre erotice, și nu doar sub forma accesului nonstop la pornografie. Multe femei descoperă atracția pe care o poate exercita asupra lor un robot masculin complet funcțional, extrem de realist, capabil să le satisfacă orice capriciu sexual — ceea ce odată părea de domeniul SF astăzi pare mult mai puțin fantastic.

Cu toate acestea multe dintre fanteziile arhetipale continuă să fie extrem de populare. Aici este inclusă doar o mică parte din mulțimea de fantezii primite, despre partide de sex în trei sau mai mulți. De altfel, cercetările actuale arată că acestea sunt de departe cel mai des întâlnite fantezii sexuale. În mod similar, au existat numeroase fantezii despre sex la birou cu un coleg sau un șef; sex riscant, în care cineva ar putea să te prindă în flagrant; sex voyeurist, fie ca participant, fie ca observator; sex în fața unui public; sex cu necunoscuți; sex în aer liber. Mai neașteptate, poate, au fost fanteziile care implică sex cu un extraterestru cu tentacule sau cu o creatură jumătate om, jumătate animal — pe scurt, am fost răsfățați cu o varietate impresionantă de scenarii.

Pe de altă parte, într-o notă mai întunecată, deși ne-am ferit să includem scrisori care ar putea declanșa reacții traumatice, ar fi lipsit de onestitate să nu recunoaștem că unele femei visează să fie „folosite" pentru sex sau să fie răpite și violate de răpitorii lor. Este însă important să subliniem că acestea sunt doar fantezii. Și poate că tocmai acesta este scopul fanteziei: să ofere un spațiu în care putem imagina și experimenta, în siguranță, situații potențial periculoase și degradante, în limitele minții proprii și ale dormitorului nostru.

M-a îngrozit ideea de a-mi așterne propria fantezie pe hârtie, de teamă ca nu cumva cineva să-și dea seama care dintre cele incluse în carte ar fi a mea (ca să nu mai spun de editorii mei, care ar afla mai multe despre mine decât aș dori să știe!). Sinceră să fiu, cred că există două laturi ale mele, așa cum poate există și în multe alte femei: latura care știe să ceară ceea ce își dorește și latura care cedează în fața dorințelor partenerului, care este dispusă să împărtășească cele mai intime pulsiuni, dar doar dacă partenerul începe conversația (și nici atunci pe toate). Oare mi se întâmplă asta din cauza rușinii? Sau e un indiciu că nu aș acorda nimănui accesul la un asemenea grad de intimitate? Ori poate cred că, într-un fel, este mai bine ca părți din mine să rămână ascunse? Oare nu cumva ne luptăm toate cu ideea de a ne lăsa cunoscute în întregime?

În calitate de terapeută specializată în sexualitate și relații de cuplu, Dr. Jean Milburn, personajul pe care îl joc în serialul Sex Education, ar susține fără îndoială că este extrem de sănătos să-ți împărtășești cele mai intime fantezii cu partenerul tău. Probabil ar spune că această deschidere creează apropiere, stimulează apetitul și demonstrează un nivel de încredere care nu poate fi decât benefic pentru o relație sexuală. Dar Jean, cu tot doctoratul ei, are și ea câteva probleme proprii legate de limite, așa că nu aș avea încredere totală în ea când vine vorba de relații intime. Însă asta este lumea televiziunii, iar busola ei morală dubioasă e numai bună pentru un divertisment de calitate!

Cu toate acestea, chiar și în lumea reală, din momentul în care primul sezon a apărut pe Netflix, a devenit evident că exista un public numeros, pregătit pentru franchețea serialului cu privire la toate aspectele legate de sex. Nu este neobișnuit pentru niciunul dintre personaje, nici chiar pentru adolescenți, să vorbească deschis despre cele mai profunde și întunecate fantezii ale lor, ba aș paria chiar că multe dintre ele ar fi mai întunecate decât cele dezvăluite între paginile acestei cărți. Totuși, volumul mare de scrisori pe care le-am primit și nivelul detaliilor intime dezvăluite indică în mod clar că multe femei vor să împărtășească, vor să fie auzite, văzute și validate — pe scurt, vor. Și, de aici, titlul nostru.

De asemenea, am fost încântată să descopăr câte dintre femei și-au încheiat scrisorile menționând plăcerea și excitația sexuală pe care le-au trăit în timp ce își scriau fanteziile. Nu aveți idee cât de multă bucurie îmi oferă să-mi imaginez cum voi toate, femei frumoase din întreaga lume, vă așezați în fața dispozitivelor voastre, cum începeți să tastați și să dați formă viselor voastre sexuale, revărsând în pagină cele mai profunde dorințe, pofte și secrete. Sunt încântată că atât de multe dintre voi vă îmbrățișați propriul erotism și, în acest proces, vă distrați pe cinste.

În final, câteva cuvinte despre procesul de selecție și editare. Vreau să le mulțumesc tuturor celor care și-au luat timp să-mi scrie o scrisoare. Le-am citit și le-am analizat cu atenție pe fiecare în parte. Din păcate, oricât de mult mi-aș fi dorit să includ toate scrisorile, o carte de o mie de pagini nu era o opțiune fezabilă. Îmi cer scuze dacă scrisoarea ta nu a fost inclusă — acest lucru nu reflectă nici fantezia descrisă, nici calitatea scrisului tău. Scopul meu a fost să adun o gamă cât mai variată de voci, care să acopere diverse națiuni, identități sexuale, religii și medii sociale.

Când am cerut detalii demografice de la participante, am întrebat despre identitatea sexuală, dar nu și despre identitatea de gen. Deși imperfect, termenul „femei este folosit pe tot parcursul cărții. Acest lucru reflectă perspectiva de gen prin care înțelegem fanteziile; autoarele acestei cărți, fie femei, fie persoane nonbinare/queer, știu ce înseamnă ca vocile și dorințele lor să fie minimizate într-o societate patriarhală, unde fanteziile bărbaților sunt în prim-plan. Cu cât mai diversă este paleta vocilor noastre, cu atât mai bine putem înțelege felul în care se raportează femeile și persoanele queer la viața lor sexuală, în zilele noastre. Primul nostru capitol, intitulat, după cum se cade în acest context, „Despre fantezii, este o introducere în această selecție minunată și variată de voci feminine.

Acest proiect a oferit mult mai mult decât mi-aș fi putut imagina eu sau oricine altcineva implicat — un torent de pasiune nestăvilită, din întreaga lume. Am fost uimită de deschiderea, de capacitatea de introspecție și de elocvența naturală cu care v-ați exprimat, precum și de încrederea pe care mi-ați acordat-o pentru a curatoria aceste răspunsuri.

Dacă am o singură speranță pentru această carte este ca ea să inițieze o nouă conversație despre puterea sexuală, în special pentru femei. Eliberarea sexuală trebuie să însemne libertatea de a ne bucura de sex în felul nostru, de a spune ceea ce ne dorim, nu ceea ce suntem constrânse sau credem că ar trebui să ne dorim. Un lucru este sigur: fantezia sexuală continuă să joace un rol vital și sănătos în viețile noastre, ca femei și ca persoane nonbinare/queer. Și fiecare dintre noi are puterea de a spune — și de a obține — ceea ce VREA cu adevărat.

Gillian Anderson, aprilie 2024

---

1 BDSM este un acronim în limba engleză, care face referire la o varietate de practici, adesea erotice, care implică legarea, disciplina, dominanța și supunerea, sadomasochismul și alte dinamici interpersonale înrudite. Datorită gamei largi de practici, unele dintre acestea putând fi adoptate și de către persoane care nu se consideră practicanți ai BDSM, includerea în comunitatea BDSM sau subcultura BDSM se bazează adesea pe autoidentificare și experiența comună.

2 Termen din jargonul BDSM, format în limba engleză prin combinarea a două cuvinte — human (uman) și cow (vacă) și care desemnează persoanele angajate în practici erotice ce implică mulsul și lactația.

Despre fantezii

„Îți voi păstra și eu secretul, dacă și tu-l păstrezi

pe-al meu."

„Fanteziile mele, regulile mele, corect?"

Mi-ar plăcea să mă înțeleg. Nu ca persoană, ci ca ființă umană. De multe ori mă întreb de unde vine rușinea legată de dorințele mele. Oare și ceilalți se simt rușinați și pretind că nu sunt? Ca oameni — ca animale — suntem indivizi dominați de pofte și, cu toate acestea, ne percepem ca fiind mult mai importanți decât mamiferele: ființe inteligente care au ridicat orașe și au descoperit cum să folosească focul pentru a găti legume, sărbătorind efectele recoltei semănate în mod organizat.

Caut răspunsuri. Mi-am trăit adolescența ca lesbiană, dar oare ce-mi doresc acum? Schimbarea mă îngrozește: e mai ușor să mă etichetez și să rămân captivă, dar sunt sigură că aș fi o femeie al naibii de tristă. Vreau să ating și să fiu atinsă, să iubesc și să fiu iubită. Nu mă pot gândi la sex ca la un act lipsit de afecțiune. Vreau pe cineva care să-mi mângâie părul și pielea, pe cineva care să-mi spună că mă dorește. Vreau să fiu adorată și vreau să ador pe cineva, îmi pasă de reciprocitatea actului de a face dragoste. Și, în același timp, există o parte din mine care-și dorește să afle cum se simte să fie futută. Este oare posibil să fii atrasă simultan de tandrețe și de brutalitate? Să ai o dorință viscerală, primitivă, de a fi controlată. Necunoscutul, cred, este ceea ce mă excită.

Ca femei, facem tot ce ne stă în putință să fim persoane independente. Cufundate într-un sistem care ar face orice să ne transforme în sexul slab, descopăr că dorința mea se află în conflict cu gândirea mea rațională. Acesta să fie oare motivul pentru care mă încearcă rușinea de fiecare dată când îmi imaginez că sunt dominată? Chiar dacă ne percepem ca fiind puternice, noi, femeile, suntem dresate să ne rușinăm încă din ziua în care ne naștem. La fel ca multe alte femei, eu mă simt rușinată de corpul meu. Și în asta sunt înfipte rădăcinile nesiguranțelor mele: oare felul în care arăt stârnește dorință? Nu vreau să fiu privită ca un obiect, dar, în același timp, vreau să fiu dorită. Poate pur și simplu sunt atrasă de contradicții.

Îmi doresc o relație, dar în același timp sunt speriată. Și cumva toate fricile mele se reduc la sex. Eu vreau pe cineva care să mă atingă, să mă umple, să mă facă să vreau să fiu atinsă. Vreau pe cineva care să-mi spună ce să fac și ce să zic, cum să îi provoc plăcere și când să mă opresc. Vreau să fiu aproape de climax și ținută cât mai mult în acea stare³, să mă joc cu limitele. Vreau să am suficientă încredere în cineva cât să mă simt în siguranță în timp ce sunt controlată. Vreau să gem de plăcere și, în același timp, de durere. Să fiu bruscată și futută — chiar dacă e o fantezie vagă, destul de comună, nu mi-e ușor să-mi asum adevărul: mi-o doresc. Fanteziile mele sunt limitate de sinele meu rațional — care se simte jenat de mine. Știu asta cu siguranță. Mi-ar plăcea să-mi las mintea să zburde liberă, însă este atât, atât de greu.

Voi încerca pentru tine, dar în special pentru mine: Am aflat, în sfârșit, că-mi place să dansez, așa că sunt la o petrecere, unde mă distrez de minune. Zăresc pe cineva care-mi place, dar nu sunt sigură că m-a observat, așa că îi dau înainte cu dansul. După o vreme, simt o mână care-mi atinge ușor spatele, așa că mă întorc. Când îi văd fața, îi zâmbesc și îmi coordonez dansul cu al său, în timp ce simt un val de energie cum îmi inundă treptat toată pielea. Încet, de parcă așa fusese stabilit de la bun început, mâinile sale se așază pe talia mea, iar ale mele se îndreaptă spre gâtul său, spre părul său moale. Nu-mi pot imagina cum, dar deja ne sărutăm. Este un sărut lent, iar pieptul meu este din ce în ce mai aproape de al său, pe măsură ce minutele se preling. Când mâinile așezate pe corpul meu mă fac să simt că îmi doresc mai mult, sugerez să ne retragem într-un loc mai intim. Găsim o baie în care continuăm să ne sărutăm, să ne atingem. Și, pe măsură ce mâinile coboară, nivelul adrenalinei crește, iar faptul că cineva ne-ar putea prinde mă excită și mai tare. Mă împinge în peretele rece și dur, cu fața lipită de zid. Din spate, își bagă mâna pe sub fusta mea lungă și începe să mă atingă peste chiloți. Frecușul materialului de clitorisul meu mă excită și, când încep să simt că sunt pe cale să am orgasm, se oprește. Iar eu îi cer să nu se oprească, dar în ureche îmi șoptește șșșș! și-mi spune să mă întorc cu fața. Cât fac asta, mâna îi urcă spre gura mea, unde un deget îmi întâlnește buzele și apoi intră. Îmi place propria mea aromă, e un memento că sunt vie. Apoi, în timp ce o mână îmi pătrunde în gură și se joacă cu limba mea, cealaltă coboară și începe să-mi frământe interiorul coapselor, făcându-mă să vreau mai mult, așa că cer mai mult. Dar nu-mi dă. În loc de asta, continuă să atingă tot mai puțin clitorisul, iar eu sunt atât de vulnerabilă cum stau acolo, așteptând să fiu futută, în timp ce știu că în orice secundă ar putea intra cineva peste noi. Când mâna îmi atinge clitorisul, am chiloții lăsați până-n dreptul genunchilor, așa că, de data asta, este piele pe piele. Mă freacă cu toată mâna, nu doar cu degetele. Sunt sensibilă și mă ustură, însă doar puțin, dozajul e perfect pentru a-mi da senzația că voi ceda. Ne sărutăm, dar am nevoie de o gură de aer, așa că mă opresc să-mi recapăt suflul. Și-n timp ce simt nevoia de a fi umplută, simt cum mă umple. E ca și când are puterea de a-mi citi gândurile, dorința de a-i simți prezența înăuntrul meu. Două degete care intră și ies din mine, mișcându-se încet, dar ferm. Simt muzica vibrând în pieptul meu, basul dezmierdându-mi creierul în timp ce eu am senzația că sexul este ceva ce nu ține de mine, ceva ce pur și simplu mi se întâmplă. Muzica și dansul, ritualul de împerechere.

Faptul că nu știu dacă voi avea orgasm face parte din fantezie, la fel și faptul că nu-mi pasă dacă o să-l am. În mintea mea, simt plăcere. Oare o voi simți într-o zi și în corpul meu? Să fiu atinsă, să fiu iubită. Să fiu o femeie îndrăgostită de lumea pe care ea a