Calarind prin valuri purpurii: Primele contacte - povestiri scurte, #3

By Alain Costea

An Terra: 2833

Planetă: fără nume, fără apartenență

Echipajul navei "Lacrimă veche" format din inteligența artificială Enrose, una dintre cele mai vechi de felul ei, având statut de cetățean al Imperiului Soarelui, împreună cu absolventa academiei Kogaion, Lyiana cea mai bună "urmăritoare" a imperiului, încearcă să localizeze vechiul Sistem Solar pe baza informațiile din Historia Universalis, biblioteca universală - simulatoare de lumi.

• Language: English
• Publisher: Alain Costea
• Release date: May 14, 2024
• ISBN: 9798224258581

Book preview

Calarind prin valuri purpurii

Primele contacte - povestiri scurte, Volume 3

Alain Costea

Published by Alain Costea, 2024.

This is a work of fiction. Similarities to real people, places, or events are entirely coincidental.

CALARIND PRIN VALURI PURPURII

First edition. May 14, 2024.

Copyright © 2024 Alain Costea.

Written by Alain Costea.

Călărind prin valuri purpurii

Povestire scurtă

-

seria „Primele contacte"

din universul

„Historia Universalis"

„Pierdut nu este nimeni."

Enrose

Încredere

Lyiana stătea întinsă pe spate, cu picioarele încrucișate, privind la fel de uimită ca de fiecare dată, către universul care se întindea de jur împrejurul ei, interminabil. Îi trecu prin minte un gând fugar, amintire din perioada academiei Kogaion, care o făcu să zâmbească: „Deși undeva există un capăt, universul este nesfârșit. Niciodată nu înțelesese motto-ul până când, după absolvire, plecase pentru prima dată în spațiu doar ea, nava „Lacrimă veche și sistemul AI – Enrose. Atunci, la prima ieșire, plină de emoții, întrebându-se constant dacă alegerea ei fusese una corectă, glasul Enrosei răsunase peste tot împrejurul ei: „Există un protocol cu privire la ce ar trebui să îți spun mai întâi. Explicații, ceva povești, mici atrageri de atenție standard, mai mult sau mai puțin subtile. Eu însă voi sări peste ele. Vom avea timp și pentru așa ceva. Acum îți recomand să închizi ochii și să îi redeschizi când îți spun. Ok?. Trecuse repede peste surprindere și alesese un simplu „Desigur. Câteva secunde mai târziu veni și îndemnul. Se trezise efectiv suspendată în spațiu. Își controlase puternica senzație de panică care se instala abrupt. Întotdeauna, dincolo de căutările ei pentru care cei mai mulți o considerau nu tocmai sănătoasă la minte, avusese o parte practică foarte prezentă. Una care îi permisese să se ancoreze constant în prezent. Dinspre acele adâncuri ale ei îi veniră în ajutor mai multe gânduri: „dacă ai fi cu adevărat în spațiu, ai fi înghețat deja, „respiri același aer, nimic nu e de fapt schimbat, „corpul tău simte același scaun". Așa că se liniștise aproape imediat. Apoi se gândise să-și întrebe asistenta despre ce s-a întâmplat. Se oprise. Zâmbise. Probabil că exact asta aștepta entitatea navei de la ea. Vroia să o studieze, să vadă dacă se pierde cu firea. Mai auzise povești prin academie despre IA-uri care își testau piloții la primele