Returning to Romania

By David Saranga

The historical presence of the Jewish community in Romania, unfortunately today greatly

reduced in number, gives a very particular specificity to the relationship between Romania and Israel. A never-interrupted relationship, no matter the difficulty of the circumstances, is an

advantage from the perspective of time for the diplomats

• Language: English
• Publisher: Integral Publishers
• Release date: Aug 26, 2022
• ISBN: 9786069926758

Book preview

PREFAȚĂ

AMBASADORUL CĂUTĂTOR DE OAMENI

Ion M. Ioniță

ion_m_1.jpg

Dacă ai pasiunea călătoriilor și te miști repede, ai toate șansele să-l găsești dimineața devreme, de pildă, la o mănăstire. Cum ar fi la Hurezi, la început de iunie. Maica Stareță Ambrozia îl primește cu brațele deschise. E sezonul florilor și măicuțele de aici sunt cunoscute pentru măiestria cu care prepară dulceață de trandafiri, așa că, dacă tot a picat la țanc, îl pun la treabă, ca ucenic, și îl învață cum se pregătește parfumatul desert din petalele rozalii. Dar îl poți întâlni la Voroneț. Sau la Sucevița. Sau într-un sat din Bucovina. Când îl văd, localnicii simt nevoia să-l integreze în povestea comunității lor. Pe loc, scot din lăzi cămășile populare cel mai frumos cusute, pantalonii albi, cojoacele, pieptarele și căciulile din blană moale de miel. Așa îmbrăcați, împreună cu oaspetele, zici că sunt în familie de la facerea lumii și că lucrurile nu se vor schimba niciodată. Cuptoarele sunt încinse și îl vezi făcând pâine, înfășurând sarmale, încondeind ouă, asistând la gătirea tuturor bunătăților după felul și obiceiul locului. Apoi merge cu căruța, mână caii, ține de coarnele plugului, ară, seamănă, culege. Când se crapă de ziuă, îl vezi, departe în munte, la o stână cu ciobanii, la prima mulsoare. Sau cu pescarii din Deltă la prins de scrumbie, primăvara, când peștele gras venit din adâncurile mării începe să urce pe Dunăre ca să-și depună icrele. Sau în Maramureș, cu cioplitorii în lemn. Sau la Sighișoara, ori la Timișoara. Sau peste tot.

Pentru că ambasadorul David Saranga are darul ubicuității. Nu respectă legile spațiului și ale timpului. E în mai multe locuri în același moment. Sau așa pare. Își începe ziua făcând flotări în Herăstrău, după care poate fi oriunde în România sau în Israel. Străbate distanța dintre cele două țări aproape instantaneu. Și nu este un mister. Pentru că misiunea principală a unui ambasador este să reducă la minimum distanțele dintre țara sa, pe care o reprezintă, și țara în care își desfășoară activitatea. Ceea ce, lui David Saranga i-a reușit și se poate mândri cu asta, la sfârșitul mandatului său în România.

„Îmi place să cunosc oamenii, să stau de vorbă cu ei", spune ambasadorul Saranga. Se vede că nu sunt doar vorbe diplomatice. După ce i-a vizitat de câteva ori şi l-au primit în casele lor, oamenii din comuna Botoșana, județul Suceava, i-au acordat titlul de Cetățean de Onoare. Tanti Veruţa, bunica satului și cea care coase cămășile tradiționale, l-a adoptat în familie ca pe un fiu.

David Saranga e ca acasă pe platourile televiziunilor, fie că vorbește despre diplomație, politică internațională sau despre relațiile româno-israeliene, fie că participă la propria emisiune, povestind despre aventurile, locurile și oamenii pe care i-a întâlnit în România. David Saranga urcă pe scenă cu artiștii, cântă, recită. Îl găsești la operă, la filarmonică, la teatru.

Dar viața, nici măcar cea de diplomat, nu este doar o poveste frumoasă. În primele zile de la izbucnirea războiului din Ucraina, cei care s-au dus să-i ajute pe refugiați la Siret l-au văzut pe David Saranga la frontieră. Ducea de mână sau în spate copii grav bolnavi pe care Ambasada Israelului îi ajuta să plece din Ucraina pentru a fi tratați în Israel. A revenit de mai multe ori la Vama Siret cu doctori, cu echipe de voluntari, cu colegii din ambasadă.

Când a sosit ca ambasador în România, David Saranga și-a propus să utilizeze cât mai mult spațiul virtual pentru a-și face cunoscută activitatea. Este specialist în domeniu. Ceea ce s-a văzut în toți acești ani. Postările lui pe rețelele de socializare aduc mii de like-uri, share-uri şi comentarii. Nu întâmplător, pe durata mandatului a ținut cursul de diplomație digitală în fața elevilor de la Liceul Laude-Reut, din cadrul Complexului Educațional Laude-Reut, singurul care are în specializare diplomația şi relațiile internaționale. Împreună cu președinta şi fondatoarea Complexului Laude-Reut, Tova Ben Nun-Cherbis, David Saranga a mizat pe parteneriatul cu tânăra generație în tot ceea ce înseamnă proiecte educaționale, mai ales pe teme legate de asumarea trecutului, istoria Holocaustului, combaterea antisemitismului, rasismului, xenofobiei. Programele de acest fel au ajuns să implice zeci și zeci de școli din toată România, dar şi din Israel, construind alte punți indestructibile între elevii care au participat, pentru că numai prin educație și prin cunoașterea celuilalt ororile istoriei nu se vor repeta.

Prezența istorică a comunității evreiești din România, din păcate astăzi foarte mult redusă numeric, dă o specificitate cu totul aparte relației dintre România și Israel. O relație niciodată întreruptă, oricât de dificile au fost împrejurările, reprezintă un avantaj din perspectiva timpului pentru diplomații implicați în aceasta.

Despre toate acestea este vorba în cartea pe care David Saranga a scris-o la sfârșitul misiunii sale la Bucu­rești. În ea se regăsesc aspectele legate de parteneriatul româno-israelian, se vorbește despre întâlnirile oficiale, despre cultură, despre educație, despre colaborarea cu mediul universitar, despre diplomație publică, despre memoria Holocaustului și combaterea antisemitismului. Toate extrem de importante, care marchează un mandat de ambasador al Israelului în România.

Ce înseamnă mai mult de atât? Capacitatea de a cunoaște oameni. Şi de a sta de vorbă cu ei. De a avea prieteni.

FOREWORD

THE PEOPLE-SEEKING AMBASSADOR

Ion M. Ioniță

E80BE052-C533-427B-98B8-1856825A5A91.jpeg

If one has a passion for travelling and moves quickly,one has every chance of finding him early in the morning, for example, at a monastery. Like in Hurezi, in early June. Mother Superior Ambrozia welcomes him with open arms. It is the flower season and the nuns here are known for their mastery in making rose jam, so, since he has dropped by, they make him their apprentice and teach him how to prepare the flavoured dessert from rose petals. But one can meet him also in Voroneț. Or in Sucevița. Or in a village in Bukovina. When the locals see him, they feel the need to integrate him into the story of their community. They immediately take out of the wooden crates the most beautifully sewn folk shirts, the white trousers, the coats, vests and hats made of soft lambskin. Dressed like this, with their guest by their side, they look as if they have been part of the same family since the beginning of the world and that things will never change. The ovens are hot and one can see him making bread, wrapping meat in cabbage leaves, decorating eggs, watching the locals cook all sorts of delicious foods according to the recipes and custom of that place. Then he takes the carriage, leads the horses, holds the plough’s horns, ploughs, sows, reaps. When day breaks, one can see him, far up in the mountains, at a sheepfold with the shepherds, for the first milking. Or with the fishermen of the Delta catching mackerel, in the spring, when the fatty fish coming from the depths of the sea begins to swim upstream the Danube to lay its eggs. Or in Maramureș, with the wood carvers. Or in Sighișoara, or in Timișoara. Or, better yet, everywhere.

Because Ambassador David Saranga has the gift of ubiquity. He seems to defy the laws of space and time. He is in several places at the same time. Or so he seems. He starts his day by doing push-ups in Herăstrău, after which he can be anywhere, either in Romania or in Israel. He crosses the distance between the two countries almost instantly. And this is no mystery. Because the main mission of an Ambassador is to minimize the distances between her/his country and the country in which (s)he works, the country which hosts her/him. This is a thing that David Saranga has succeeded in achieving and can be proud of at the end of his term in Romania.

I like meeting people, talking to them, says Ambassador Saranga. It is clear that these are not just diplomatic words. After he visited them on several occasions and after they received him in their homes, the people from the village of Botoșana, Suceava County, granted him the title of Honorary Citizen. Auntie Veruţa, the village grandmother and the one who sews the traditional blouses, included him in her family like a son.

David Saranga feels at home on television sets, whether he talks about diplomacy, international politics or Romanian-Israeli relations, or participates in his own show, talking about the adventures, places and people that he met in Romania. David Saranga goes up on the stage with the artists, sings songs, recites poetry. One can find him at the opera, at the philharmonic, at the theatre.

But life, not even for a diplomat, is not just a beautiful story. During the first days after the outbreak of the war in Ukraine, those who went to Siret to help the refugees saw David Saranga at the border. He was helping or carrying seriously ill children on his back, whom the Israeli Embassy was helping to leave Ukraine for treatment in Israel. He returned several times to the Siret border crossing point bringing with him doctors, teams of volunteers, colleagues from the Israeli Embassy.

When he arrived to Romania as Ambassador, David Saranga set out to use the virtual space as much as possible to make his activity known. He is a specialist in the field, as we could easily see during all these years. His posts on social media bring thousands of likes, shares and comments. Not coincidentally, during his term of office, he taught digital diplomacy to students at Laude-Reut High School of the Laude-Reut Educational Complex, the only school specialising in diplomacy and international relations. Together with the president and founder of the Laude-Reut Complex, Tova Ben Nun-Cherbis, David Saranga relied on the partnership with the younger generation for every educational project, especially on topics related to the reconciliation with the past, the history of the Holocaust, the fight against anti-Semitism, racism, xenophobia. Programs of this kind have come to involve dozens and dozens of schools throughout Romania, but also in Israel, building other indestructible bridges between the students who participated, because it is only through education and knowledge of the other that the horrors of history will never be repeated.

The historical presence of the Jewish community in Romania, unfortunately today greatly reduced in number, gives a very particular specificity to the relationship between Romania and Israel. A never-interrupted relationship, no matter the difficulty of the circumstances, is an advantage from the perspective of time for the diplomats involved in this relationship.

This is what this book is all about, which David Saranga wrote at the end of his mission in Bucharest. It includes aspects related to the Romanian-Israeli partnership, official meetings, culture, education, collaboration with the academic environment, public diplomacy, the memory of the Holocaust and the fight against anti-Semitism. All extremely important and marking the mandate as Israeli Ambassador to Romania.

What more could we expect from a person? The ability to meet people. And to talk to them. To have friends.

Poza_capitol_sus.jpg

CAPITOLUL 1

DUPĂ 20 DE ANI...

Am avut onoarea să reprezint Israel, o țară cu un capital uman creativ, cu un spirit inovator care, prin descoperirile științifice și tehnologice, contribuie la dezvoltarea lumii. Zi de zi, oamenii de știință israelieni își pun aceeași întrebare: „Cum putem schimba în mai bine lumea în care trăim?"

POZ_0763.jpeg

ÎN IULIE 2021, AM AVUT ONOAREA DE A MĂ ADRESA ÎN ȘEDINȚA SOLEMNĂ

A PARLAMENTULUI ROMÂNIEI, CU PRILEJUL

COMEMORĂRII VICTIMELOR POGROMULUI DE LA IAȘI.

IN JULY 2021, I HAD THE HONOUR OF ADDRESSING A MESSAGE

DURING THE FORMAL PLENARY SITTING OF THE ROMANIAN PARLIAMENT,

ON THE OCCASION OF THE COMMEMORATION OF THE VICTIMS OF THE IAȘI POGROM.

poza1acreditare%20Romania.jpg

ALĂTURI DE PREȘEDINTELE KLAUS IOHANNIS, LA CEREMONIA DE PREZENTARE A SCRISORII DE ACREDITARE

TOGETHER WITH PRESIDENT KLAUS IOHANNIS AFTER THE CEREMONY DEDICATED

TO THE PRESENTATION OF MY LETTER OF CREDENCE

Cariera diplomatică m-a purtat prin multe locuri din lume, însă, pentru mine, România rămâne una dintre țările cele mai dragi pe care am avut oportunitatea să le descopăr. Deși nu am origini românești, ea ocupă un loc special în inima mea. Aici mi-am început cariera de diplomat acum mai bine de 25 de ani, iar în urmă cu aproape patru ani m-am întors, la 10 ianuarie 2019, ca ambasador al Statului Israel. Atunci, ca și acum, am fost primit cu brațele larg deschise de un popor mândru și demn. Într-o țară cu o moștenire istorică și culturală excepționale.

În 1989, în România au renăscut democrația, speranța și curajul. Din inima acestei țări, o generație s-a ridicat din tăcere și teamă pentru a se bucura de o nouă zi trăită în adevăr și demnitate. O generație pentru care visul libertății a fost mai presus de viață.

Și noi, poporul evreu, am avut același vis. Visul eliberării de sub persecuții și exil, dorința arzătoare de a ne reîntoarce în țara strămoșilor noștri. O speranță care nu s-a stins nici în cele mai tragice vremuri și care răsună și astăzi în versurile imnului nostru, Hatikva: „de a fi un popor liber în țara noastră." Versurile au fost compuse de poetul evreu Naftali Herz Imber în timp ce se afla la Iași. În 1948, bunicii și părinții noștri au îndeplinit acest vis prin crearea statului modern Israel. Un stat puternic, democratic și prosper. Dar și un loc încărcat de tradiție și istorie.

Am avut onoarea să reprezint Israel, o țară cu un capital uman creativ, cu un spirit inovator care, prin descoperirile științifice și tehnologice, contribuie la dezvoltarea lumii. Zi de zi, oamenii de știință israelieni își pun aceeași întrebare: „Cum putem schimba în mai bine lumea în care trăim?" Toate realizările noastre sunt expresia unei societăți diverse, a unei țări cu gene multiculturale, printre care și cele românești. În prezent, comunitatea de evrei de origine română din Israel înseamnă 400.000 de oameni.

Am remarcat și în România acest spațiu multicultural. Atmosfera multiculturală se simte și astăzi: