Urbi et orbi - Poeme (Poems) - Ediţie bilingvă (Bilingual edition)

By Contu Aurel, Sr

Autorul abordează realitatea direct, fără menajamente, într-o notă personală, de anvergură, restabilind adevărul asupra ideilor controversate, învăluindu-le în mister sau punându-le la îndoială ori de câte ori are prilejul. Uneori, cu un umor disimulat, foarte aproape de scarcasm, ia în derâdere teama omului în faţa morţii, confruntărille dramatice ale acestuia cu încercările vieţii, desenând, din vârful peniţei, un tablou vizionar amplu asupra întregii problematicii ale lumii

• Language: English
• Publisher: Contu Aurel, Sr
• Release date: Jun 14, 2016
• ISBN: 9781311150677

Book preview

Urbi et orbi

- poeme (poems) -

Ediţie bilingvă (Bilingual edition)

Aurel Conţu

Publicat de Aurel Conţu

Traducere text: Andreea Câmpeanu

Grafica şi coperta: Nicolae Sfetcu

Copyright 2016 Aurel Conţu

Ediția Smashwords (Smashwords Edition)

Cuvânt înainte

Autorul abordează realitatea direct, fără menajamente, într-o notă personală, de anvergură, restabilind adevărul asupra ideilor controversate, învăluindu-le în mister sau punându-le la îndoială ori de câte ori are prilejul. Uneori, cu un umor disimulat, foarte aproape de scarcasm, ia în derâdere teama omului în faţa morţii, confruntărille dramatice ale acestuia cu încercările vieţii, desenând, din vârful peniţei, un tablou vizionar amplu asupra întregii problematicii ale lumii: … mă rostogoleam râzând/în acest uriaş caleidoscop al vieţii/printre mii de cioburi de oglindă/simţeam deruta luminii/ricoşând ca un fluture/Nu mai eram singur/nu mai erai singură/eram milioane de chipuri/aliniate simetric/la aceeaşi coadă/întinsă până/la capătul/cerului/unde aşteptam/zgribuliţi/să ne luăm/porţia/zilnică/de/iluzii…. Autorul respinge nihlismul ca metodă de revoltă sau instigare existenţială, fără să-l excludă însă total ( „…priveşti alegoric peste marginea ceştii/tragi din ţigară/la ştiri se vorbeşte despre dezastre/despre fumatul în spaţii închise/un prost a aruncat cu piatra în baltă/ce dracu`ne facem/ne lăsăm de fumat/omorâm câinii/ciobanii/fir-aţi ai dracului de nenorociţi/cu legile voastre/cu jandarmii voştri/umflaţi/cum să te laşi de fumat/cu aceste salarii/nu mai vorbim despre pensii/despre euri/pute a Bruxelles de la o poştă…), opunându-i, insidios parcă, cunoaşterea, acel determinism colocvial, impregnat în conştiinţa colectivă, potrivit căruia acţiunea umană este determinată cauzal de un lanţ succesiv de evenimente anterioare : …nimeni nu ştie exact încotro mergem/noaptea de la capătul vieţii-i/geroasă/şi sumbră/nimeni nu ştie exact/dacă ajungem/undeva/ totuşi/sau dacă rămânem/ în umbră…". Oscilant între trecut şi prezent, cu dese incursiuni în viitor, Aurel Conţu ne incită când la reflecţii filozofice, de care el personal se dezice, când la lectură, de dragul lecturii, când doar la luciditate.

Recenzor

Foreword

The author takes the reality straight, without any caution, in a personal manner, very wide, reestablishing the truth over controverted ideas, warping them in mystery or simply questioning them every time. Sometimes, with subtle humor, very close to sarcasm, the author mocks the fear of the humans towards death, the dramatic clashes with life, drawing in the pen, a visionary landscape of all the troubles of this world : I was rolling with laughter/ in this wide kaleidoscope of life / over thousands crocks of a mirror / I kept feeling the confusion of the world/ you were no longer alone/ we were a thousand faces / lined in symmetry/for the same queue/ across the land /hanging to the sky/ where we were waiting in Shriver/ for our daily ration of illusions / . The author rejects the nihilism as a way for the rebellion or life questioning, without giving up of it totally : you look as in an allegory /over the edge of the cup/ smoking your cigar/ the news talk about disasters/ about the smoking in closed spaces/ a fool has thrown with stones in the water / what the hell are we going to do / we quit smoking/ we kill the dogs/the shepherds/ damn you/ your laws/ your guardians/all swallowed/ how to quit smoking /with these salaries/ with these pensions/ we are not talking about ourselves/ here it smells like Bruxelles ), setting in opposition and insidious knowledge, that colloquial determinism, marked by the common conscience, telling us that the human actions is causally determined by the chain of the past events : no one really knows exactly where we are going / the night that ends the life/ cold and dark/ no one really knows /if we will reach somewhere/ yet /or we shall remain in the shadow. Bouncing between the past and the present, Aurel Cornu, is provoking us to think as a philosopher, even if he denies it, he is charming us to read for the sake of the reading or just to keep a clear mind.

The reviewer

De veghe

dormind trec parcă prin viaţă

mai uşor

mă-ngrijesc să nu cad de pe scări

când cobor

am grijă să rămân viu şi atunci

când se mai întâmplă

să mor

On the watch

I walk the life in sleep

To make it easier

I take care not to fall on the stairs

When going down

I try to stay alive

Even when I die from time to time

Fiorduri

în ţara în care toate nopţile-s albe

în care toate vânturile bat dinspre acelaşi

nord

auster

desenând aurore boreale

carnale

pasteluri celeste

pe cer

copii sunt ramuri

rupte

din pom

dragostea

un joc de culori

între neamuri

oculte

vikingul

nu-i om

Fjords

in the country where all the nights are white

where all the winds blow from the same

austere

north

drawing carnal

aurora borealis

celestial pastels

in the sky

children are branches

broken

from the tree

love

is a game of colors

among occult

peoples

the Viking

is not human.

În dulcele stil clasic

se întâmpla-ntr-o zi de toamnă tulbure ca vinul

într-un moment de cumpănă al vieţii

vâzduhul griu în care se-adunase tot veninul

ne strecura în vene plumbul dimineţii

răceala de oţel a ochilor tăi repezi

mi se-nfingea în suflet ca un apus târziu

scoteam de-acolo trist bucăţi de lespezi

pe care le pusesem peste tine ca peste un sicriu

oricât mi-aş fi dorit să ne mai dăm o şansă

să ne mai răsfăţăm în răsărituri limpezi şi amezi

trecutul năvălea din urmă ca o avalanşă

şi ne-ngropa de vii încă o dată sub zăpezi

In the sweet clasic style

It happened in one autumn day

Gloomy as the wine

In a crossroad of life

The grey skies which had gathered all the venom

Poured the heavy morning in our veins

The steel coldness of your quick eyes

Was stabbing my soul as an late sunset

From which I was pulling out heavy stones

To lay them over you as if you were a coffin

No matter how much I would wish for another chance for us

To keep spoiling clear sunrises and noon

The past was coming over us as an avalanche

And buried us alive once again under the snow

Paşi

înainte de a fi oameni

suntem iedere

plante agăţătoare

urcăm în fiecare zi tot felul de scări

coborâm trepte

lumea-i concepută ca un ziggurat

pentru zei

ca o piramidă căzută din alt

Univers

ca o poartă stelară

într-o zi ne-am pierdut aripile

am ieşit din păsări

în iederi

în vrejuri

pe ziduri

am luat cu asalt cerul

Steps

Before we turn to men

We are ivies

Crouching plants

We climb all kinds of stairs each day

We go down steps

The whole world is meant to be an ziggurat

For the gods

As a pyramid fallen from another Universe

As a star gate

One day we have lost our wings

We came out of the birds

To become ivies

Crouches

On the walls

We went for the sky

Din afară

un corb îmi ciugulea ochii

altul inima

devenisem

un gheizer

din care ţâşnea sânge

lângă mine

Gândul

chircit ca un strugure

căzuse

pe gânduri

From the outside

A raven was eating my eyes

Another one was eating my heart

I had become a geezer

Of blood

Near me

The thought

Crouched as a grape

Was thinking of itself

Cuvintele

prin nisipuri mişcătoare