Ducele barbar

By Kerrigan Bryne

SERIA „AVENTURI ÎN WYOMING”
Rămasă văduvă după o căsnicie extrem de scurtă cu un duce vârstnic, Jocelyn Fleming își dorește să trăiască viața sub toate aspectele ei și să descopere ce înseamnă cu adevărat pasiunea. Dornică să se bucure de șansa de a vedea lumea, dar încercând totodată să se protejeze de bărbatul lipsit de scrupule care urmărește să-i ia averea ‒ și chiar viața, dacă e necesar ‒ , fermecătoarea tânără pornește într-o călătorie ce o poartă până în periculosul Vest Sălbatic… și în brațele lui Colt Thunder, care ajunge, fără voia lui, călăuza și salvatorul ei.
Fascinant și fermecător, dar periculos de imprevizibil, Colt este un singuratic al cărui sânge de indian cheyenne e mai arzător chiar decât soarele Arizonei, un bărbat al cărui trecut dureros i-a marcat profund trupul și sufletul, făcându-l incapabil să se încreadă în cineva – cu atât mai puțin într-o femeie albă.
Averea și titlul lui Jocelyn nu înseamnă nimic pentru acest străin a cărui pasiune îi guvernează deopotrivă faptele și inima. Însă nici sălbaticul indian, nici neprihănita ducesă nu pot ignora atracția irezistibilă dintre ei și nici nu sunt în măsură să împiedice furtuna de emoții ce izbucnește, imposibil de stăvilit, în clipa când drumurile ‒ și viețile ‒ lor complet diferite ajung să se intersecteze.

• Language: Română
• Publisher: Grup Editorial Litera
• Release date: Jun 22, 2018
• ISBN: 9786063369919

Book preview

1.png

Kerrigan Byrne

Ducele barbar

The Duke

Kerrigan Byrne

Copyright © 2017 Kerrigan Byrne

Ediție publicată prin înțelegere cu St. Martin’s Press

Toate drepturile rezervate

Alma este marcă înregistrată a Grupului Editorial Litera

O.P. 53; C.P. 212, sector 4, București, România

tel.: [phone]

Ducele barbar

Kerrigan Byrne

Copyright © 2018 Grup Media Litera

pentru versiunea în limba română

Toate drepturile rezervate

Editor: Vidrașcu și fiii

Redactor: Adriana Marcu

Corector: Păuniţa Ana

Copertă: Flori Zahiu

Tehnoredactare și prepress: Ioana Cristea

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

byrne, kerrigan

Ducele barbar / Kerrigan Byrne. trad.: Graal Soft – București: Litera, 2018

ISBN 978-606-33-2851-0

ISBN EPUB 978-606-33-6991-9

I. Barbu, Cristina (trad.)

821.111(73)-31=135.1

Kerrigan Byrne

Ducele barbar

Traducere din limba engleză

Cristina Barbu

Pentru Monique,

Pe care copacii nu o împiedică să vadă întreaga pădure.

Şi care ştie din ce perspectivă să îi privească.

Capitolul 1

Londra, februarie 1876

Imogen Pritchard se înfioră în timp ce firicelele de păr mărunte de pe corp i se ridicară, drept semnal de alarmă. Atmosfera de obicei opresivă din Bare Kitten Gin and Dance Hall deveni electrizantă din pricina pericolului, fiecare nerv din trupul ei intrând în starea de alertă a unui prădător stând la pândă. După ce lăsă pe bufet toate paharele goale de bere şi gin pe care le adusese, Imogen luă un cuţit din coşul cu ustensile, ascunzându-l în faldurile rochiei în timp ce se întoarse să înfrunte ameninţarea.

Un grup de soldaţi îmbrăcaţi în roşu intrară pe rând pe uşă, trupurile lor tinere şi zvelte fiind încordate de un neastâmpăr masculin. Ochii le licăreau de o foame sălbatică. Îi aminteau lui Imogen de o haită de lupi hoinari, lingându-şi boturile şi dezgolindu-şi colţii ascuţiţi, zâmbind în aşteptarea unui festin macabru.

De când fusese forţată să lucreze la Bare Kitten, instinctul lui Imogen când venea vorba de pericole se ascuţise la fel de tare precum săbiile din tecile soldaţilor. Iar aceşti bărbaţi, aceşti lupi tineri, ieşiseră la vânătoare de belele, aşteptând – cerşind – să se dezlănţuie la un singur semnal afirmativ din partea masculului lor alfa.

Oricât de periculoşi se puteau dovedi ei a fi, Imogen ştiu de îndată că tinerii soldaţi, care se aşezau acum în semicerc, nu fuseseră sursa alarmei ei interne.

Liderul lor fusese.

El era de o linişte tulburătoare în energia lor haotică. Era cu un cap mai înalt decât ei şi privea dispreţuitor tot ce îi apărea în cale, poate din necesitatea pură a înălţimii lui impozante. Al lui era pumnul de oţel care îi ţinea pe toţi în frâu. A lui era voinţa de care depindea dacă ei trăiau sau mureau. A lui era comanda pe care ei o executau fără să crâcnească.

Iar el ştia prea bine acest lucru.

Imogen nu-şi amintea să mai fi văzut vreodată o asemenea expresie arogantă, nici asemenea trăsături uimitor de chipeşe. Structura feţei lui ar fi fost materialul perfect pentru sculptorii greci, care şi-ar fi folosit cele mai precise unelte pentru a modela trăsăturile aristocratice, aproape perfecte în simetria lor, doar din cea mai bună piatră. Degetele ei se încordară pe mânerul cuţitului, deşi tânjeau după o pensulă. Imogen i-ar picta trupul zvelt cu mişcări ample şi linii ferme.

Senzaţia că îl cunoştea o străpunse. Îl mai văzuse undeva înainte, era convinsă. În mod normal, o asemenea paletă de culori unică, precum a lui, i-ar fi rămas în minte. Era ca şi cum Dumnezeu îl sculptase din metale preţioase. Pielea lui era suflată cu o tentă aurie, părul îi sclipea într-o nuanţă întunecată de bronz, iar ochii, prea luminoşi ca să fie căprui, licăreau în razele pale ale felinarului ca două lingouri de cupru, în timp ce supravegheau fiecare umbră şi colţişor din camera spaţioasă.

Acea privire căzu pe ea şi nu o scăpă din ochi pentru o perioadă incomod de îndelungată. Expresia lui nu se schimbă nici o clipă – rămase aspră şi scrutătoare. Deşi ceva legat de ridurile de încruntare de pe fruntea lui şi gropiţa din ceea ce trebuie să fi fost, de fel, o bărbie rigidă, înfăţişau o emoţie care o ului.

Oare era… epuizat? Sau trist?

Pe măsură ce Imogen se lupta să respire, deveni destul de convinsă că nu îl mai întâlnise niciodată înainte. Şi-ar fi amintit dacă ar fi stat vreodată în aceeaşi cameră cu el, darămite să facă şi cunoştinţă. Cu toate acestea, ea avusese şansa de a admira acel nas ascuţit, patrician. De a-i observa pomeţii aceia primitivi şi acel maxilar pătrăţos, care crea rama perfectă pentru buzele lui aspre.

Dar unde?

Sub greutatea acelei priviri neînduplecate, Imogen se trezi identificându-se pe sine cu căprioara aleasă de masculul afla din turmă. Retrăgându-se, ea se întoarse pe călcâie şi aproape se lovi de Devina Rosa.

– Mierda, da’ o să fie o noapte lungă, se plânse femeia, legănându-şi buclele negre în timp ce dădea pe gât paharul cu gin pe jumătate plin al cuiva.

Imogen nu fusese niciodată sigură că Devina era numele ei adevărat sau dacă aşa îşi spunea târfa spaniolă.

– Da, aşa-i. Heather, o scoţiană voluptuoasă şi pistruiată, fu de acord, în timp ce îşi ajusta decolteul corsajului, pentru a-şi expune mai mult din pieptul