Noaptea valpurgică în DraculaTown

By Dorel Raape

Intrarea în Bucureşti mi-am făcut- o dormind. Opt ore să mergi cu trenul 300 Km .la sfârşitul mileniului al II- lea e prea mult. Opt ore, cât o zi de muncă.
De trezit m- am trezit de a binelea abia când am ieşit din gară în dreptul unor coloane de piatră ce mi se păreau imense.
Zeci de autobuze şi troleibuze veneau şi plecau din faţa mea. Zeci de oameni, poate sute, poate mii de oameni urcau sau coborau îngrămădindu- se în ele. Nimerisem într- o staţie ITB. Totul mi se părea haotic. Valiza mi se părea prea grea, am lăsat- o pe caldarâm, un taxi era să mă calce, şoferul mă înjură. Am ridicat valiza şi m- am oprit lângă una dintre coloanele de piatră ce mă impresionaseră mai devreme. Coloanele păreau mai mici iar eu deşi obosit eram bine dispus şi fredonam un cântecel rămas cine mai ştie cum într- un colţ al memoriei mele.
...
Eram pe o câmpie plină de flori pe câmp o cireadă de vaci şi un păstor. M- am apropiat, păstorul şi- a întors faţa spre mine, avea faţa strălucitoare ca şi cum ar fi fost Soarele. Îmi zâmbi „Mă întorc astăzi acasă, de acum voi fi mereu cu voi!” După ce îmi spuse vestea păstorul zâmbi din nou şi plecă mai departe prin câmpul cu flori. Am pornit după el. De unde venea, unde se ducea? Parcă îmi înţelese întrebările pe care nu apucasem să le rostesc. „Vin din Siberia şi merg acasă!” Zâmbi, plecă mai departe se pare că mai avea mult drum de făcut şi nu avea rost să piardă timpul. Păstorul mergea şchiopătând. Şchiopăta, avea faţa strălucitoare... oare îmi apăruse în acel câmp cu flori minunate Satan? Despre el se spune în mituri că ar şchiop. Am privit încă o dată cu atenţie păstorul cirezii de vaci, era şchiop... Nu putea fi Satan, el n- ar fi apărut sub forma unui păstor cu zâmbet trist... Păstorul avea un picior descălţat care îi sângera...
M- am trezit spre prânz, visul mă tulburase. I- am povestit visul Anei. Ana nu i- a putut găsi nici o interpretare dar a promis că îl va povesti ţigăncii care îi ghicise atât de bine în cărţile de taroc. N- am mai plecat acasă, ziua a trecut minunat şi o nouă noapte veni. De astă dată am fost atât de obosit încât am dormit fără să mai visez nimic. Mi- ar fi plăcut să- l mai visez pe păstorul cu piciorul însângerat îmi era dor de zâmbetul lui trist.
...
Într- o pauză între două feluri de mâncare fumând la o fereastră am văzut pe trotuarul din faţa casei trecând şchiopătând păstorul din vis, piciorul descălţat îi sângera...
Păstorul întoarse faţa spre mine şi îmi zâmbi trist. Ajunsese acasă, Dumitru ajunsese în Bucureşti.

CUPRINS:

Dialog în Cer – Siguranţele strungului au fost puse
Primul vis
Vis cu Pâliu şi Tudor
Cum un cavaler teuton a scăpat dându- se evreu
Vis
Prinţesa blondă a poporului ceango - Război si chiloţi de damă franţuzeşti
Mai bine ar fi venit Mesia sau chiar tramvaiul
Oameni şi şoareci pe păşunile Raiului
Soare, valuri, dragoste, sex, poveşti
Poate m- am trezit pe plajă
Trezirea dintr- un vis frumos urmată de un vis urât
Sfărşit de vară la Marea Neagră
Moartea lui Antichrist – Satan şi toţi boierii Iadului
Vară indiană
Film de cinematecă „Ioi, ioi, ioi şi văleu, văleu”
Film la Cinematecă „De la Andrei Rubliov la cutremur''
Intermezzo la Ierusalim
Căldură, umezeală, vopsea şi sânge
Mănăstirea ecumenică
Siguranţele strungului au fost scoase
Dumitru se întoarce

• Language: Română
• Publisher: Dorel Raape
• Release date: Feb 20, 2021
• ISBN: 9781005464684

Dorel Raape

DOREL RAAPE se naște pe 13 august, 1953, la Târgu-Ocna, din părinții Maria și Petrea (mama, româncă din Hârja-Oituz, iar tatăl, cu strămoși de origine germană), la maternitatea spitalului 1deschis în casele boierului Costache Negri și cum nimic nu este întâmplător, acest nume ilustru pare să-i jaloneze viitorului scriitor cel puțin două dintre etapele decisive ale vieții: urmează cursurile Liceului „Costache Negri” din localitate, iar peste ani, devine membru al Societății Literare „Costache Negri” din Galați.Copilăria și adolescența se derulează în ambianța generoasă a naturii montane, din golful depresionar, de pe Valea Trotușului, plasat la confluența Carpaților Orientali, cu dealurile subcarpatice, un loc de-o frumusețe stranie, populat de o lume cu conexiuni în spații astrale și-n timpuri legendare. Acest univers intens spiritualizat, în care a trăit Dorel Raape și-a lăsat amprenta asupra personalității sale artistice, caracterizată de aspirații și viziuni totalizante asupra vieții, percepute ca un ansamblu de oscilații ale sinelui între planul teluric și celest.În romanele sale apar notații fugare cu caracter autoreferințial, în care elevul Raape este prezentat drept „voinicul cel cu cartea în mână născut”, un copil studios, eminent la învățătură, de care își aduc aminte cu nedisimulată admirație, foștii profesori și colegi. „El era singurul din școală, pe care îl dădea exemplu la toate materiile domnul diriginte”, mărturisește cu emoție una dintre fostele colege de liceu.Este admis la Facultatea de Medicină din București, iar viața de student din perioada anilor 70 se desfășoară în ritmul avântat al tinereții, între orele de curs, lecturi, vizionări de spectacole și inerentele petreceri tinerești, după cum rezultă din romanul NOAPTEA VALPURGICĂ ÎN DRACULATOWN. Aici își va cunoaște și viitoarea soție, pe Jeni, „cea mai frumoasă fată a tuturor timpurilor”, colegă de an și de facultate.Referindu-se la profesia sa de medic, exercitată de-a lungul timpului în localitatea natală și în stațiunea Slănic-Moldova, Dorel Raape declară undeva, că nu și-a încălcat jurământul, de la sfârșitul facultății, iar calitatea de om l-a obligat să se ghideze după „știință și conștiință”, dedicându-se cu atenție și considerație fiecărui pacient în parte. Exigența misiunii sale difcile în lupta cu suferința umană este sub controlul unei autoexigențe personale, ieșite din comun, care-l antrenează într-o permanentă și neobosită acțiune de perfecționare. În prezent, desfășoară împreună cu alți colegi de breaslă un studiu amplu, într-o ramură de actualitate a medicinii, bioetica.În ceea ce privește activitatea literară, este destul de greu pentru orice exeget să cuprindă într-o formulă simplificatoare profilul artistic al unei personalități de-o complexitate covârșitoare, așa cum ni se prezintă scriitorul DOREL RAAPE, un creator atins de aripa genialității, care a ignorat rețetele succesului facil, aflat adesea în contradicție cu propriile convingeri asupra modalităților de evaluare a valorii actului creator. Aria preocupărilor acestui spirit proteic este de-o amplitudine fenomenală, fiind în egală măsură nu numai un scriitor deosebit de talentat, ci și un pictor inspirat, ilustrându-și adesea cărțile cu propriile creații plastice.Încă de la începutul carierei sale literare, intră în grațiile criticii de specialitate, fiind răsplătit cu numeroase premii în cadrul unor concursuri naționale, pentru proză, dramaturgie și eseistică:-Premiul I în cadrul Festivalului Național de Teatru „Ion Luca Caragiale”, 1994;-Premiul I, la Festivalul de Comedie, „Ion Băieșu”, 1995;-Premiu pentru o dizertație eseistică, susținută în fața juriului, la Concursul Național de Literatură, „Nichifor Crainic”, 1995;-Premiul al II-lea la Concursul Național de Poezie, „Flori de Mucigai- Tudor Arghezi”, decernat de președintele juriului, marele poet, Marin Sorescu, în 1996.Opera literară a lui DOREL RAAPE cuprinde proză, poezie și dramaturgie, care reprezintă etape definitorii în evoluția sa ca scriitor. Incontestabil, cele trei romane, TEXTE (2000) , NOAPTEA VALPURGICĂ în DRACULATOWN (2002), CAZANIA ÎNGERULUI CĂZUT (2003) , reprezintă momentul de vârf al ascensiunii sale scriitoricești, prin complexitatea tematică, versatilitatea tehnicii literare și noutatea registrelor stilistice.Volumul de poezie, TRISTânTZARA APEI DÂMBOVIȚEI (2002), este un tribut adus mișcării artistice dadaiste, al cărei manifest estetic constituie o sursă de inspirație pentru oglindirea unor realități autohtone contemporane.Comedia MEȘTERUL MANOLE (1995), o interesantă parabolă cu conotații social-politice, completează universul atât de bogat nuanțat al creației lui DOREL RAAPE, un artist născut sub zodia norocoasă a genialității.Întreaga creație a lui DOREL RAAPE este o dovadă incontestabilă a măsurii talentului acestui scriitor atât de original și de profund, neafiliat niciunui grup sau curent literar, cu o evoluție spectaculară pe traiectoria sa singulară, fidel în exclusivitate doar crezului său artistic, conștient fiind de valoarea intrinsecă a operei sale.