Ochiul Lui Dumnezeu

By Ioan Vasile Cheregi

Dupa 'fiorul' primului debut, parintele poet Ioan Vasile Cheregi indrazneste sa scrie iata o carticica noua si cocheta in care cele trei valente ale vietii crestine, iubirea, credinta si nadejdea primesc noi si spectaculoase conotatii.

Poetul 'indrazneste' sa cante iubirea asa cum multi preoti-poeti se feresc sa o faca. Parintele indrazneste nu doar pentru ca stie ca iubirea e dar de la Dumnezeu ci si pentru ca artistul, un vesnic indragostit, iubeste feminitatea in splendoarea ei si nu o persoana anume, de fapt el este indragostit de idealul feminin ce izvoraste aici mai mult din chipul mamei si duiosia copilariei.

El stie ca expunerea atractiilor inseamna, in final, eliberarea de ele, asemenea magistralelor versuri a lui Savatie Bastovoi: 'Intr-o zi ma voi goli de orice dorinta/ Atunci ma vei vedea la capatul gandurilor/Privindu-te/Ca si cum nu as fi plecat niciodata'. Deasemenea iubirea este viata si ea da sens vietii: 'Te iubesc, multumesc, m-ai invatat sa traiesc'.

Artistul scrie in maniera in care ii este caracterizata si existenta: Priveste-ma in ochi, spune-mi ce simti /Sunt omul ce te-a scos candva din minti, /Acum e drept nu sunt tare subtire, /Dar asta nu-i motiv de despartire. Adica o combinatie de nostalgie si umor, de romantism si forta, de patos si lirism apropiate uneori de trairile unui refren popular: Ce e iubirea? un cantec de vioara /Concert de pasarele albastrii, /Te-astept diseara iara sa mai vii, /Sa dormi la mine-n brate Marioara.'

Poeziile din volumul Ochiul lui Dumnezeu se deschid uneori ca o fereastra incadrata de stergarele taranesti sau ca o tainica si naiva icoana pe sticla, ce trimit inevitabil si din nou la nostalgia copilariei . De aici isi trage omul si poetul forta si speranta, nadejdea vietii, din forta copilariei, din experienta ei aproape miraculoasa: ' Asa a fost copilaria mea, cu parintii mei/Eram mic, fericit, eram mereu langa ei, /Cand am crescut copilaria a trecut tiptil, /Mai bine ramaneam acasa tat copil.'

Si peste toate puterea binefacatoare a credintei dar si constientizarea nestatorniciei si fatarniciei omenesti: 'Cutia milei suna, a gol de nu vorbesti /, Frumos cu credinciosii, ca altfel o patesti!'; ' diferenta dintre daruire si ritual, dintre cei credinciosi si cei doar 'bisericosi' : 'Rutina e de vina, asa mi-am zis atunci, /Ca faci aceleasi lucruri, la slujba cand te duci, / Vezi oameni plictisiti in culmea disperarii, /In timpul Liturghiei, dezbat problema tarii.'.

Lasand pe alocuri impresia de 'neterminat', poeziile parintelui din volumul Ochiul lui Dumnezeu se deschis spre lumea ce o poarta cu frenetism si simplitate, cu forta si pasiune. Pentru ca doar un om cuprins de' dulcea nebunie a scrisului' poate intelege lumea maladiilor si angoasele sufletului omenesc, in acest sens, parintele isi pastoreste enoriasii la un Spital de psihiatrie din tara, niste copiii mai mari, care, desi nu preau au ce sa puna in 'cutia milei' la propriu, aduc cu ei in cutia' sufletului parintelui 'o lume si o experienta terifianta pe care acesta o gestioneaza cu acelasi umor si dinamism ce-i caracterizeaza viata si fiinta Ii dorim sa reziste si sa mai scrie pentru ca prin scris, omul ' se inscrie' in vesnicie!

Cu acelasi drag, profesor Lavinia Bloju.

• Language: Română
• Publisher: Ioan Vasile Cheregi
• Release date: Sep 29, 2020
• ISBN: 9786060711179